NAȘTEREA ȘI CREȘTEREA PUILOR PE STRADĂ
Atât gestația, cât și nașterea, pot presupune o sumedenie de complicații. Pisica pe care o hrăniți pe lângă bloc și despre care spuneți că de-abia așteptați să devină mămică, poate muri subit. Și femeile umane mureau pe capete la naștere fară medicina modernă. Problemele întâlnite la pisici pot fi diverse. În timpul gestației, uterul se poate răsuci de la vreo mișcare prea violentă a pisicii sau se poate rupe din cauza unei lovituri. În mod evident, asta e o urgență medicală care poate rezulta în moartea pisicii. Dacă puii nu sunt vii în momentul nașterii, e posibil că pisica să nu aibă contracții deloc și să fie nevoie de o cezariană pentru a extrage puii. Dacă nașterea se prelungește prea mult, e posibil ca pisica să nu mai aibă forța să nască și ultimii pui rămași. E posibil ca din cauza cervixului prea strâmt pisica să nu poată da naștere deloc. E posibil că după naștere să nu fie eliminați eventualii pui decedați rămași sau placenta.
Dacă totuși puii s-au născut vii, ei vor fi dependenți de mama lor cel puțin în primele 4 săptămâni de viață. Se nasc fară ochi, cu urechile lipite de cap și nu pot merge. Au nevoie de hrană din 2 în 2 ore și de o temperatură de 30C în prima săptămână. Puii nu își pot regla singuri temperatura în perioada aceasta. Se întâmplă des ca unul sau mai mulți pui mai mici să nu poată să sugă de la mamă și să moară (Berlin ar fi fost un astfel de pui. Mânca aproape jumătate din cantitatea pe care o mâncau Paris și Riga la o masă). Astfel, în perioada asta, o pisică de pe stradă trebuie să își și procure hrana necesară ca să rămână ea în viață și să și alăpteze 2-5 pui, să le asigure o temperatura constantă, să îi spele la fund pentru că nu își pot face nevoile singuri etc. Dacă mama moare în perioada asta, mor și puii.
Dacă puii trec de perioada asta și încep să meargă singuri, vor avea șanse mari să fie calcați de mașini sau loviți de oameni. Când încep să se hrănească singuri, vor putea și să fie otrăviți. Apoi, fiind expuși la tot felul de boli și neavând parte de supravegherea unui veterinar, vor muri pe capete de panleucopenie și rinotraheita, în timp ce mama lor îi plânge cum și-ar plânge orice mama copiii morți. Nu mulți pui născuți pe strada ajung să fie adulți.
BOLI “MOȘTENITE” DE LA MAMĂ
Pe lângă bolile pe care le pot contracta puii pe stradă, se pot naște cu diverse defecte genetice sau boli moștenite de la mamă. Riga și Berlin s-au născut pe stradă sau au fost abandonate la câteva zile după naștere. Pentru ele, asta s-a tradus printr-o dizabilitate intelectuală și crize epileptiforme, probleme pe care reușim să le ținem sub control după sute de vizite la veterinar și sute de milioane de lei investite. Pe stradă ar fi murit în maximum 24h. Pe stradă mor SIGUR pisici la fel ca ele, care nu au fost găsite de nimeni. Am mai văzut cazuri de pisici născute fară picioare sau cu alte defecte și mai grave și incompatibile cu viața.
În plus, pisicile de pe stradă nu sunt testate de FIV/ FeLV și Coronavirus (nici unele dintre cele pe care le cumpărați nu sunt), boli care se transmit în utero. Asta înseamnă că nu susținem perpetuarea speciei, care nu e deloc în pericol, ci perpetuarea unor boli pe care se chinuie alții dup-aia să le trateze când găsesc pisicile astea în stări critice pe stradă.
RISCURILE NESTERILIZARII PENTRU PĂRINȚI
În afară de concertele nocturne sau mirosul extrem de greu de îndepărtat de urină care vin la pachet pisicile nesterilizate, nesterilizarea presupune și o grămadă de riscuri de sănătate. Motanii necastrați outdoor au șanse mai mari să contracteze FIV (echivalentul HIVului la pisici), să fie răniți în luptele cu alți motani sau să fie calcați de mașini, din moment ce călătoresc pe distanțe mult mai mari. În plus, pot dezvolta cancer testicular. Femelele nesterilizate prezintă un risc crescut de piometru (o infecție a uterului, fatală dacă nu e tratată) și cancer ovarian, mamar și uterin.