Pisici salvate

Citește poveștile noastre de succes și descoperă pisicile salvate de asociația Riga și Berlin. Vezi lista completă de animale salvate.

Cezar

Cezar a fost salvat în mai 2020 din “Apartamentul Groazei”, unde trăiau 20 de pisici necastrate, bolnave și (mai) sănătoase laolaltă. Unele pisici erau aruncate de la etajul 5. Poliția animalelor a spus că în apartament nu au fost găsite boluri de apă, de mâncare sau litiere. Când a fost preluat, Cezar era anorexic, avea cel mai urât caz de râie auriculară pe care l-am văzut, probleme de respirație și o ciupercă. Este probabil produsul unui incest, pentru că este ușor mai lent în gândire. Totuși, asta nu-l oprește să fie cel mai amuzant și fericit pisoi pe care l-am găzduit vreodată.

Cezar a fost adoptat de sora persoanei care l-a tinut peste un an de zile in cazare temporara.

Jupiter

Jupiter este un moșuleț supărat, de aproximativ 7-8 ani, pe care l-am cules de pe lângă biroul meu. Ar fi impropriu spus că se bătea cu alți motani, pentru că el era cel bătut. Era plin de zgârieturi și sânge și din momentul în care l-am văzut m-am gândit că e imposibil să nu aibă FIV. Este extrem de agresiv în momentul în care este atins, deci primul consult la veterinar a fost crunt. S-a dovedit că are într-adevăr FIV și stomatită. A fost castrat și i s-au scos 2 dinți.

Când credeam că toate problemele noastre s-au terminat, Jupi a făcut diabet. A avut nevoie de 2 luni de internare la cabinet, de glicemie luată la câteva ore acasă, de insulina de 2x pe zi și de ore întregi petrecute citind despre diabet. După 2 săptămâni acasă a intrat în remisie. Este în continuare anxios cu oameni noi și animale străine, dar pe mine a ajuns să mă adore, așa că Jupi a intrat acum în echipa Riga& Berlin ca a patra pisică adoptată de mine.

Doișpe, Hana, Twain, Trace, Ivy

Doișpe a fost văzută de o persoană imediat după ce și-a fătat puii pe stradă. Persoana respectivă i-a mutat din drum, a postat pe Facebook, a închis comentariile și și-a văzut liniștită de viață. Nici măcar nu dăduse adresa exactă unde se aflau. În noaptea respectivă s-a dus un cuplu să încerce să îi prindă, dar cum nu aveau nicio soluție pentru ei, au ajuns la mine.

Toți puii lui Doișpe au fost adoptați și trăiesc acum fericiți la casele lor. Din păcate, ea a murit la mai puțin de un an de la salvare de o problemă cardiologica congenitală. Ne bucurăm că macar și-a trăit ultimele luni de viață într-o casă de om și că toți copiii ei au avut o șansă la viață pe care nu ar fi avut-o pe stradă.

Paris, Riga, Berlin

Paris, Riga și Berlin au fost găsiți în 2017 în parcul Filaret pe când aveau doar 4 zile. I-am crescut cu biberonul și s-au dezvoltat normal până pe la vârstă de 2 luni, când Paris a început să aibă crize epileptiforme. Ne-am plimbat pe la cel puțin 6 veterinari înainte să primim un diagnostic. În prezent mai e alături de mine doar Riga, care are o dizabilitate cognitivă și epilepsie. Îngrijirea ei presupune medicamente de 4 ori pe zi, hidratări subcutanate de 2 ori pe săptămână și alte investigații periodice, dar duce o viață de care ea e mulțumită. Simte fericire, atașament/iubire și curiozitate și e copilul cu blăniță.

Felix

Felix este un motănel primit în foster tocmai de la Timișoara, de la o asociație prietenă. Fusese salvat de pe stradă, dar fiind pozitiv pentru FIV și având niste sechele grave pe partea de respirație, de la o pneumonie trăita pe stradă, nu se găsea nicio soluție pentru el acolo. Ar fi riscat să fie eutanasiat. Când l-am preluat eu, i se căuta un loc unde “să mai trăiască câteva luni, sau cât o mai avea”.

A fost ulterior adoptat de mine după o noapte în care m-a speriat serios și i-am promis că dacă supraviețuiește, va rămâne aici. Am reușit să ținem crizele lui respiratorii sub control timp de 2 ani de zile și să-i asigurăm viața pe care o merita. Din păcate, știam că ce facem pentru el se rezumă la îngrijire paliativă. Când nu se mai bucura de viața pe care o putea duce, Felix ne-a părăsit, lașând un gol greu de umplut. L-am auzit tușind prin casă luni de zile după ce nu mai era. În memoria lui vom continua să salvăm cât mai multe pisici cu FIV și să acceptăm să preluăm pisici care au nevoie de îngrijire paliativă, atât de dureroasă pentru noi, dar atât de necesară pentru ei.

Kitty

Kitty a fost abandonată de familia care a crescut-o cu biberonul pentru că era agresivă. Mi-au spus că le e frică să stea în aceeași casă cu ea. Am încercat să găsim soluții astfel încât să o păstreze, dar nu a fost posibil. Kitty a parcurs un drum lung în ceea privește comportamentul ei, pe care îl puteți urmări aici. S-a dovedit că agresivitatea ei era cauzată de niște probleme cu tiroida. Trebuie să ia două pastile pe zi și nu îi plac deloc alte pisici, dar în afara de asta este perfect normală. E o pisică extrem de dulce și curioasă, care adoră oamenii și îi linge pe față de cum îi cunoaște.

Kitty a fost adoptată de familia ei ideală. Mămică ei umană are și ea hipertiroidism și a fost mai mult decât dispusă să o înțeleagă și să se ocupe de tratamentul ei. Kitty s-a lipit de ei din prima secundă și le-a dormit pe gât încă din prima noapte.

Tweedledum, Tweedledee

Tweedledum și Tweedledee au fost abandonați în curtea blocului nostru imediat după ce au fost înțărcați. Pesemne că cineva a văzut că pe aici mai sunt pisici și au și o căsuță a lor, așa că sigur mai avem loc și de niște pui, care nu au știut ce e aia strada până în acel moment. Erau plini de purici și slabi, dar norocul lor a fost că s-au lăsat prinși imediat. În momentul de față sunt adoptați de familia lor perfectă. Îi cheamă Amos și Findus și mai au o surioară cu blăniță și un frățior uman, iar eu le urmăresc mereu cu drag peripețiile pe Facebook.

Mad Hatter

Mad Hatter este și el frate cu Tweedledum și Tweedledee și a fost abandonat împreună cu ei. Totuși, Mad era extrem de speriat de oameni și prefera să se ascundă pe la motorul mașinilor. Mergeam în toiul nopții și dis de dimineață în speranță că îl voi prinde și m-au adunat mai mulți oameni de pe sub mașinile lor până să reușesc. După mai bine de un an de când a fost salvat, încă îi e frica de mâini, dar se atașează de oameni. Feblețea lui sunt însă pisicile. Le adoră pe toate, indiferent de vârstă sau temperament.

Mad Hatter a fost adoptat acum de familia lui perfectă, de care s-a lipit instant. Nu mai pot sta pe scaunul de birou fară el. Daca mănâncă, încearcă și el să mănânce din mâncarea lor. Dacă nu doarme în dulap cu fratele lui felin, doarme întotdeauna în pat cu ei.

Wolverine, Wonderwoman

Pe Wolverine și Wonderwoman le-am preluat într-o noapte, în urma unei postări pe Facebook. Cineva găsise doi pui sugari pe stradă și scria că stă cu ei pentru moment, dar că în curând va pleca și-i va lăsa acolo. Mă oferisem inițial să ajut cu lapte pentru cine îi va prelua, dar cum socoteală de acasă nu se potrivește cu cea din târg, au ajuns la mine. Wolverine a fost adoptată de familia ei ideală și își împarte casa cu încă un copil cu blăniță și unul uman. Wonder Woman e acum Amber și și-a găsit și ea un cămin permanent.

Tofu

Tofu a fost cules într-o noapte din grădina blocului. Vecinii îl puseseră la somn cu o cutie de pateu lângă el, dar ar fi fost un somn din care nu s-ar mai fi trezit în maximum 48h. Era extrem de subnutrit, deshidratat și anemic. Ba mai mult, avea și giardia și o infestație masivă cu purici, de care am scăpat doar după 4 deparazitări. Încă după primele zile de tratament a început să mănânce în disperare, astfel încât ajunsese să ia câte 100g/zi în greutate.

În scurt timp, a putut fi deparazitat intern și vaccinat și a fost adoptat de o familie superbă, care ne ține zilnic la curent cu progresul lui.

Funghi, Amanita, Morsel și Enoki

Funghi, Amanita, Morsel și Enoki au fost gășiți de o studentă pe stradă. La o primă vedere, părea că problema lor principală sunt secrețiile din ochi și nas, care ne-au adus la prezumția că ar putea fi vorba de o rinotraheită. Totuși, acestea s-au rezolvat în câteva zile cu picături. Problema reală era infestația masivă cu microsporum. Erau mult prea mici pentru orice fel de tratament, iar suprafața afectată era atât de mare încât nici măcar unguente locale nu puteam folosi. În doza aceea ar fi fost toxice pentru ei. Câteva săptămâni le-am făcut băi o dată la câteva zile. Când au fost suficienți de mari, am început schema de vaccinare cu Biocan M.

După mai bine de 4 luni, am ajuns în sfârșit în punctul în care au putut fi adoptați și și-au găsit cu toții familiile lor definitive.

Brave

Brave a fost găsit lovit de mașînă, într-o baltă de sânge, pe șosea.

După un control inițial s-a stabilit că avea multiple fracturi, o gaură in cerul gurii și că probabil va rămâne orb. Prezenta și multiple semne neurologice: nu își ținea capul decât într-o parte, avea simptome de hiperestezie felină, părea a fi surd. Ni s-a recomandat să-l eutanasiem. Am ales să așteptăm 3 săptămâni de la accident pentru a permite edemelor cerebrale să se vindece și pentru a putea evalua dacă va putea duce o viață normală sau nu.

Brave a trecut prin 2 operații și cheltuielile cu el s-au ridicat la peste 10000 lei. După mai bine de 2 luni de îngrijiri intensive, Brave a fost declarat clinic sănătos și a fost adoptat.